Cum am inceput ?

…eram pe drum catre bunica, iar deodata vad intr-o cladire o usa deschisa si cateva monitoare. Mama m-a dus inauntru si brusc am ramas socat. Se putea juca football pe calculator. Am intrebat daca ma pot juca, insa am primit raspunsul negativ, inca nu se deschisese…aha deci, cand se va deschide voi putea intra in aceasta lume. Incepusem sa merg si sa ma joc pe calculator: fifa. Vanzandu-ma atras de calculator parintii au hotarat ceva..

Aveam varsta de 8 ani cand parintii mi-au dat vestea cea mare “am vorbit cu Rodica si o sa iti luam un calculator la mana a doua”. Fericire mare m-a cuprins la auzul acestei vesti si eram nerabdator sa vina “jucaria”. Dupa cateva zile de asteptare a venit “piesa” plus instalatorul, Rodica. A butonat ceva in “chineza” si ca sa vezi ce chestie, calculatorul era functional, insa nu in totalitate. Mai trebuiau puse 2-3 jocuri si un winamp. “Uite, iti pun kiturile ca sa le ai la nevoie”. Raspunsul a fost un afirmativ “Ok”, dar ce era ala un kit ? Desigur, nu mi-am permis sa deschid vorba despre misteriorul kit, dar ma framanta aceasta intrebare. Dupa ceva timp, au aparut alti termeni “suspecti” in vocabular. Era totul clar: 800 mb hardul si 100 mb ram. Vorbeam cu prietenii despre “minunatiile” ce la aveam acasa, intrecandu-ne in rami si harduri. Intre timp, vecina si-a luat si ea calculator si ma “facea”.Era pentium 2 si avea instalat  fifa…uf, la mine nu se putea juca. Asa ca, Andra m-a primit la ea sa ma pot juca pe calculatorul ei. Toata ziua eram pe capul ei, nu conta ce facea ea, dar eu ma jucam.

Tata imi promisese ca daca se vor “ingrasa” porcii cum trebuie, ii vom vinde si vom lua calculator in apropiere de ziua mea. Am consultat-o pe Rodica si ea ne-a spus sa luam de la depozitul de calculatoare. Am sunat, si aveau o oferta de calculator la 20 de milioane cu 40 de gb hard si 256 ram. Hm..”o fi oferta buna, dar sa iau de la depozit”, nu prea suna de incredere si eu decideam de unde sa luam. Am mers la Bucuresti sa vedem ce oferte sunt. Am intrat la Flamingo si am consultat o oferta. Era mai slaba decat cea de la Depozit si placa video nu era integrata. Nerabdator, am decis sa il luam pe asta. Treaba nasoala era ca nu aveam Windows instalat pe sistemul nou, deoarece trebuia sa platesti pentru el. Asa ca a trebuit sa stau cu el pe “uscat” pana a venit weekend-ul si Rodica m-a “salvat”. A bagat un cd bootabil. …se repeta povestea cu kit-ul, dar de aceasta data am indraznit si am intrebat ce este ala cd bootabil. Raspunsul m-a bagat in ceata, dar “pricepusem”. Ce ? Mai nimic, insa din politete a trebuit sa spun un profund “aha…”. Am notat pasii pentru instalare si apoi a trebuit sa punem kit-urile plus alte noutati ce aparusera si erau compatibile. Ca acum aveam Pentium 4 si era alta viata. Vazandu-ma asa de implicat in ale calculatoarelor, Rodica mi-a recomandat sa citesc Chip si intr-un an de zile deveneam “meserias” Luam fiecare numar al revistei CHIP si scoteam cuvintele pe care nu le cunosteam, astfel ca la sfarsit de saptamana ma interesam ce inseamna si cu ce se mananca. Cum internetul era din ce in ce mai popular, mi-am instalat si eu internetul prin telefon fix, luam cartele cu un numar prestabilit de impulsuri si restul se platea.

Incepusem sa inteleg misterele pe care le dezvaluia CHIP-ul si venise ziua in care sa aplic cunostintele. La scoala 3 copii(ce erau repartizati) la un calculator radeau fata de un altul care nu stia parola. Am gasit intr-o revista cum se “sparge” parola si a dat roade acea tehnica. “Hechingul” ma atragea din ce in ce mai tare si incepusem sa caut pe internet sa vad care este “schema”. Citisem pe niste forumuri ca adevaratii virusi se fac cu ajutorul programarii. Asa ca am fost la librarie si m-am uitat la o carte de C++ pentru incepatori. Mi-am achizitionat-o si m-am pus pe treaba. Insa, nu se lega prea mare lucru de mine. Intre timp mi-am pus internet prin fribra optica si aveam acces nelimitat. Deja o noua “era” incepuse. Tot cautand despre hacking pe net, am ajuns pe un site care era destinat acestui subiect. Citeam fel de fel de metode si incercam sa le aplic. Intr-o zi, am vazut pe un nene cu un avatar  care semana cu bin laden ca spunea ca el a reusit sa intre pe calculatoare din afara, dar nu a facut nimic rau, ba chiar a facut un fisier text care atragea atentia asupra vulnerabilitatii. In mintea mea, un gand imi zicea “Mama,frate, asta este meserias, ia sa intru in vorba cu el poate ma invata ceva”. Nu am facut intocmai, ci doar am dat click pe site-ul din semnatura sa: skullbox. Acolo erau subiecte interesante despre programare si religie. Am inceput sa exersez dupa tutorialele pe care le facuse acel user cu avatar ciudat. Am mai progresat putin, insa tot m-am impotmolit. Timid, am inceput sa intru si eu in vorba cu “baietii” de pe acolo si m-au sfatuit sa invat pascal, deoarece este un limbaj didactic si poate fi o rampa de lansare pentru alte limbaje. Am ajuns sa fac si eu 2-3 programele, tip suma radical, si deja marele programator iesea la suprafata. Cel care ma ajutase era un tip DarkByte care era in conflict cu ceilalti care erau cu C-ul.  Am vrut ceva mai mult, cu toate ca nu stiam pascal mai deloc, si am lucrat in Delphi. Lucrat este impropriu spus, deoarece faceam adunari si scaderi in niste textbox-uri mai dragute.

Cum pentiumul 4 pe care il aveam se invechea, am simtit nevoia sa trec la un nivel mai ridicat, asa ca am decis sa imi iau calculator de la Depozitul de calculatoare. De fapt, eu nu am luat atunci calculator de la ei deoarece mi se parea cam nasol sa merg intr-un depozit din ala racoros cu multe cutii si sa imi dea si mie o cutie din stivele ce se aflau acolo. Asadar, aveam calculator nou si m-am gandit sa invat ceva nou: PHP. Acest “trend” il luasem de la tipul de pe skullbox, deoarece era destept si tot ce facea, facea bine ca doar nah.. era destept. Ca si in Delphi am lucrat tot “adunari” putin mai avansate dupa tutorialul lui Oriceon. Apoi. am auzit ca mai intainte de toate am nevoie de html ca mai apoi sa implementez php-ul. Am invatat si html si eram gata sa folosesc cunostintele de php. Am inceput prin a face scripturi de login si formulare de trimis email.

Cam asta a fost povestea mea. Una cu inceput de “hacker” care m-a adus la lucruri mai linistite. Nu regret perioada in care eram “hacker”, deoarece aceasta a fost o etapa premergatoare schimbarii mele, adica etapa in care creierii mei au revenit pe pamant si au inteles mai bine care era treaba si cu ce se manca.

UPDATE: Cu acest post particip la concursul de pe www.giz.ro

14 responses to this post.

  1. Deeeci.. Pasarila si Calculatorul au trait pana ala adanci batraneti..:X Frumoasa poveste🙂 Eu am descoperit “calcutatorul” la 6 ani si ma jucam la inceput doar solitaire. A urmat barbie apoi mirc-ul . Putin mai tarziu yahoo-ul. Hi5 si apoi bloggul :)). Raman aici si traiesc pana la adanci batranetzi cu ele :))

    Reply

  2. Chiar si eu am avut rabdare, deci ai scris bine. Vremurile alea cu 286, cu dischete, cu ms-dos, cu “high-tech”-uri d-astea nu le-ai prins. Oricum, frumoasa povestioara.

    Reply

  3. Posted by silvianus on March 4, 2009 at 17:57

    ca să vezi ce chestie…. tu te-ai gândit să fi hecker, mă întreb cum de ai renunţat…. sau poate mai eşti şi nu ştim noi :))… sincer, mi-a placut povestea, cam şocanta partea cu heckaringul… mă întreb cum am avut răbdare să citesc, dar mi-a plăcut
    Succes în continuare !!

    Reply

    • Posted by pasarila on March 4, 2009 at 18:04

      “Hecar” prefer sa il pun in ghilimele fiindca eu nu am fost niciodata hecar, ci doar am fost un pusti teribilist care vedea pe calculator filme cu “supereroi” si voiam sa fiu si eu la fel ca ei.
      Am incercat sa explic mai sus in post, treaba cu hacking-ul este o etapa importanta in maturizarea individului.
      Mersi !

      Reply

  4. Normal Vali ca am avut rabdare sa citesc..ma pasioneaza sa citesc ! :))

    Reply

  5. Ce chestie, şi eu am început tot ca “hacker”. Eram obsedat de astfel de idei.
    Totuşi, frumos post. Îmi aduc aminte de vremurile de demult când jucam jocuri cu prietenii de la acceaşi tastatură şi aveam 64 rami, procesor de vreo 2-300mhz, cam cât am eu acum pe telefon. Jocurile încăpeau pe o discheta, geniale vremuri.
    Ne mai auzim!

    Reply

    • Posted by pasarila on March 4, 2009 at 21:27

      Imi pare bine ca te gasesc si pe aici.
      Corect, cam toti am inceput cu hacking-ul, care ne-a maturizat putin.

      Reply

      • ” Corect, cam toti am inceput cu hacking-ul, care ne-a maturizat putin.”
        [ >:) stii ca imi place sa corectez 🙂 ]

  6. Posted by pasarila on March 5, 2009 at 14:14

    da.. mersi

    Reply

  7. deci…am citit shi eu:))…din partea mea bai valentine, esti un geniu:)…eu nu ma descurc deloc cu calculatoarele:)

    Reply

  8. Posted by seraphyno on March 8, 2009 at 20:00

    mai baieti(si fete)….io am 17 ani…am inceput la 14 ani….frumos moment…acuma avenit perioada de “heching” si as vrea sa vorbesc si eu cu cineva putin mai experimentat decat mine:)😀

    daca vi se face mila vreunuia de mine asha de dragu vremurilor apuse ajutati-ma si pe mine in procesu de maturizare:d

    ps anaKonda_devil@yahoo.com

    Reply

  9. […] ASM, AutoIT, C/C++/C#, GameDev, programare, skullbox, Web Development. Leave a Comment Poate am mai vorbit despre skullbox in diferite posturi, insa de aceasta data voi dedica un post intreg. Voi relua […]

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: