Frica de intuneric

Articolul pe care-l voi scrie este inspirat din viata mea si vine, poate, ca o completare la articolul, numit Uita de frica de intuneric, de pe MaiBun.

Frica de intuneric, spune mama, o am de cand sunt eu.

Aveam o oroare fata de ce se afla sub patul in care dormeam. Pe lista mai intra si sifonierul, de langa usa de la balcon, care nu se inchidea bine din cauza hainelor dinauntru si lumina care batea pe usa dadea niste forme stranii. Asezarea mea in pat nu ma favoriza deloc, fiind cu privirea direct pe usile stranii. O innebuneam pe mama in fiecare seara, nelasandu-o sa adoarma inaintea mea, deoarece ramaneam singur cu sifonierul net superior mie.

La acestea s-a adaugat decesul bunicii mele de acum 9 ani. Dupa ce a fost ingropata bunica, aveam cosmaruri ce nu imi dadeau pace. De atunci, orice mort vedeam pe strada il visam noaptea si mi-l imaginam iesind de sub pat. Alinarea mea consta in patura groasa ce imi oferea garantia ca nu mi se poate intampla nimic sub ea. De asemenea, picioarele nu mi le lasam descoperite oricat de cald ar fi fost, deoarece iesea mortul de sub pat si ma apuca de picior.

Asociam frica de intuneric cu mortii pe care ii vedeam ziua pe strada. Asta insemna la mine frica de intuneric, in intunericul acela era cineva care imi putea face rau.

Am ajuns si eu la o varsta cand toti cei din jurul meu aveau propria camera si dormeau singuri. Am incercat si eu de 2-3 ori si n-am reusit. Cum mi se inchidea usa, ma bagam sub patura si mortul de sub pat ma astepta. Orice zgomot in camera era semn rau. Gandurile ce imi venea erau din ce in ce mai ingrozitoare si eu deveneam din ce in ce mai vulnerabil pana cand cedam. Ma sculam din pat si mergeam la parinti sa fac schimb de loc cu tata.

Am considerat ca trebuie sa merg la psiholog pentru a-mi invinge aceasta teama. Mi s-a spus sa ma gandesc la ceva frumos, astfel sa ma distrag de la “zgomotele” ciudate din jur. Incepeam sa ma gandesc la lucruri profunde, sa intru parca in situatia in care ma gandeam. De exemplu, daca ma gandeam la un meci de football, ma vedeam pe teren, atmosfera si intram cat mai adanc incat adormeam. Un rol important L-a avut Dumnezeu, ca fara de Dumnezeu nu faci nimic. Spiritele si fantomele nu vin la cei credinciosi fiind aparati de Dumnezeu.

Mai mult, spiritele si alte lucruri sunt doar in minte noastra. Zgomotele facute de fantome sunt facute doar de minte noastra. Ne facem rau singuri cand ne gandim ca acel zgomot este facut de un spirit care este la noi in camera. Sa va spun o intamplare, ca sa va arat cat de mult rau ne putem face singuri.

Eram singur acasa si bat 2 baieti la mine la usa. Ma uit timid pe vizor si am vazut 2 insi. In sinea mea zic “Astia sunt 2 straini care vor sa-mi faca rau”. Am stat eu putin, intre timp aia plecasera, si ma pomenesc cu 4 oameni batand la mine la usa. M-am gandit asa “Sa vezi ca aia au chemat intariri” si am sunat repede la vecina mea sa-i goneasca pe cei din fata usii. Cand am iesit in fata usii sa vad cum ii alunga pe aia, ghici cine erau “atacatorii”: 4 prieteni de-ai mei care venisera sa iesim afara. Si cat de mult ma speriasem eu, ca cine sunt si ca vin cu altii mai mari sa imi faca cine-stie-ce. Asa ne facem singur rau, dand cu presupusu’ anapoda.

Asa si cu “auzitul” fantomelor. Toate acestea ni le imaginam noi ca sunt fantome. Sunt simple zgomote facute din cauza unui parchet, unei usi, unui tv care mai troscaie. Sunt lucruri normale. Noi in minte le convertim in paranormal si spirite si ne facem degeaba rau.